Cum să ne scuturăm de griji?

Unul din fenomenele cele mai prezente în viața noastră este cel de a ne face griji. Din orice și pentru orice. Se pare că grija este un fapt care pune stăpânire nu atât pe gândurile noastre, dar și pe emoțiile, comportamentele și alegerile pe care le facem. Grija, sau mai bine spus grijile, devin de multe ori stăpânii felului în care trăim, chiar cu acordul nostru inconstient.

Dar ce sunt, de fapt, GRIJILE?

Un adevăr, o realitate, o impunere din interiorul sau exteriorul nostru, o constrângere sau o neliniște atunci când ne simțim neputiincioși? Ce este, de fapt, grija? Eu cred că e o deprindere mentală mai puțin sănătoasă și mai mult distrugătoare, cu efect imediat sau de lungă durată. Grija este o deprindere dobândită în timpul creșterii pentru că nimeni nu s-a născut împovărat de greutățile ei. Și la fel cum orice obișnuință sau atitudine distrugătoare poate fi înlocuită, putem renunța și la deprinderea de a ne face griji. 

Atunci când suntem hotărâți că a venit vremea eliminării unui obicei nedorit din atitudinea noastră, este esențial să lansăm un ”atac” împortiva grijilor, cât mai direct și mai hotărât, în momentul ACUM!

De ce luăm grijile atât de în serios? Pentru că:

* este cel mai întâlnit fenomen al epocii moderne,

* are la bază frica care reprezintă cel mai mare pericol de dezintegrare a personalității umane,

* este cea mai perfidă și cea mai distrugătoare dintre toate bolile omenești,

* este văzută ca o anxietate blocată - în persoanele care nu-și pot învinge neliniștile care le pătrund până în mijlocul personalității lor, cauzându-le mai multe forme de boală,

* are un caracter distructiv relevat de faptul că însuși cuvântul derivă dintr-un verb anglo-saxon care inseamnă ”a sufoca”. Atunci când vă puneți degetele pe gât și apăsați cu putere, blocând fluxul energetic vital, este o mică ilustrație practică a ceea ce vă faceți singuri permițând grijii să trăiască regește în mintea voastră. 

Ce produce grija în viața noastră?

* atrită, reumatism, atacuri cerebrale, boli cardiace, tensiune arterială,

* proastă dispoziție, ulcer,

* colaps financiar, inhibiție, timiditate, frustrare, mânie,

* durere, suferință, neputință, oboseală cronică,

* Îngrijorare excesivă,

* tulburări de personalitate, s.a.

Dr. George Crile, un faimos chirurg american a spus:

”Nu simțim frica doar în mintea noastră, ci și în inimă, în creier, în măruntaie pentru că indiferent care ar fi cauza fricii și îngrijorării, efectul se poate reflecta și în celule, țesuturi și organe.”

Acum, în toată lumea este o accentuată epidemie de frică și griji. Iar primul pas esențial pentru a te debarasa de griji este să-ți aloci timp să-ți răspunzi la o întrebare:

Cum ai fi și ce ai face, dacă în viața ta nu ar exista griji?   

  

Unul din patru pacienţi cu cancer din Australia are tulburări anxioase

Situaţie cauzată, în parte, de faptul că aceşti pacienţi nu sunt din vreme depistaţi şi trataţi, inclusiv printr-o îngrijire psihoterapeutică. Într-o prezentare care a avut loc azi la Clinical Oncological Society of Australia's Annual Scientific Meeting, psiho-oncologul Jane Fletcher a arătat că în jur de 25% din pacienţii cu cancer întrunesc criteriile diagnosticării cu tulburare anxioasă, 3% dintre aceştia suferind de tulburare de stres posttraumatic. Iar aceasta în condiţiile în care se ştie că sunt încă multe cazuri neluate în evidenţe.

Tulburările merg de la anxietate în general la panică şi stres posttraumatic, fobii (precum cea faţă de ace) şi răspunsuri condiţionate precum greaţa anticipativă.

Pacienţii pot rapid trece de la anxietate la probleme mai grave, precum atacurile de panică. În anumite cazuri, ei sunt incapabili să mai plece de-acasă, 

spune Jane Fletcher.

Din păcate, nu avem cultura şi instruirea clinică pentru a interveni rapid şi din timp. Iar fără încurajarea şi sprijinul personalului medical, pacienţii nu-şi pun aceste probleme şi au tendinţa de a considera anxietatea drept ceva dat, cu care trebuie să se confrunte.

În opinia lui Jane Fletcher, ar fi potrivite în aceste cazuri intervenţii non-farmacologice, precum terapiile de relaxare, cele cognitiv comportamentale ori hipnoza.

Ca o concluzie, profesorul Bruce Mann, preşedintele Clinical Oncological Society of Australia (COSA) a arătat că atât COSA, cât şi alte organizaţii clinice din întreaga lume exercită presiuni justificate pentru ca distress-ul să fie recunoscut drept cel de-al şaselea semn vital, după temperatură, presiune sanguină, puls, ritm respirator şi durere.

http://cafegradiva.blogspot.com/

Sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil: Obiceiuri și tradiții

Pe 8 noiembrie, in calendarul crestin ortodox este celebrata o sarbatoare importanta, cea a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. In credinta bisericeasca, acesti doi arhanghelii sunt infatisati ca avand aripi si purtand in maini sabii, simbol al biruintei si al izbandei asupra raului. In credinta populara, cei doi arhangheli au misiunea de a calauzi sufletele in drumul lor catre Rai, dar si de a le fi alaturi oamenilor din momentul in care se nasc si pana cand mor.

Arhanghelii, in general, asa cum sunt ei perceputi in cultura populara, sunt ocrotitori ai caselor si ai gospodariilor, au harul de a arde pacatele si ajuta la purificarea sufletului si a constiintei. Arhanghelii au intaietate intre ceilalti ingeri si se bucura de un statut aparte, veghind drumul oamenilor de-a lungul vietii.

Numele celor doi arhangeli sunt frumoase si au o simbolistica deosebita si profunda. Numele “Mihail” inseamna “Acela care este ca Dumnezeu”. Pe de alta parte, numele de Gavriil (Gabriel) este de provenienta ebraica insemnand “Omul lui Dumnezeu”, “barbat-Dumnezeu” si vestind parca, prin insasi esenta sa, intruparea lui Dumnezeu in om.

Mihail si Gavriil - arhanghelii lui Dumnezeu, dar si ai oamenilor

Arhanghelul Gavriil este considerat a fi ingerul vestitor, cel care i-a anuntat pe Ioachim si Ana, parintii Mariei, ca vor fi binecuvantati cu un copil. Rolul sau principal este cel de mesager ce transmite vesti importante si pline de bucurie omenirii, de mijlocitor intre Dumnezeu si om. Conform traditiei crestine, arhanghelul Gavriil a fost insusi ingerul pazitor al lui Iisus Hristos pe pamant. Ce misiune mai mareata de atat ar putea sa existe pentru un inger? Gavriil este acelasi arhangel care o vesteste pe Fecioara Maria ca il va aduce pe lume pe domnul Iisus si unicul caruia i-a fost dezvaluita intruparea Fiului lui Dumnezeu. Tot el este cel care le anunta pe femeile mironosite de Invierea Domnului si cel care insufla, prin vointa lui Dumnezeu, har, inspiratie si darul clarviziunii.

Arhanghelul Mihail in schimb este investit cu puteri aparte si i se mai spune si Aparatorul Credintei. Ii este nespus de drag lui Dumnezeu, se spune in traditia populara romaneasca… El este arhanghelul ce conduce ostile ceresti ingeresti si cel care, la sfarsitul lumii, se va lupta cu diavolul. El este cel care are privilegiul de a purta cu sine cheile Raiului.

Foto int: Arhanghelul Gabriel via Shutterstock

Foto homepage: Arhanghelii Mihai si Gavriil via Shutterstock

Asertivitatea: Rezolvarea Problemelor de Comunicare

Foarte multe din problemele noastre zilnice "energofage" nu ar mai exista daca am sti cum sa integram asertivitatea in vietile noastre. Multe din disputele noastre zilnice si conflictele cu ceilalti s-ar rezolva: am putea in sfarsit sa dam piept cu acea persoana care ne intimideaza sau "ne calca pe nervi", cu seful care are o atitudine superioara, sau cu prietenii care doar profita de noi,  insa cum sa facem toate astea?

Articolul de fata se doreste a fi un mini-ghid pentru folosirea asertivitatii in viata de zi cu zi.

Ce este insa asertivitatea? 
Este abilitatea de a putea reprezenta in lume ceea ce esti cu adevarat, de a exprima ceea ce simti, atunci cand simti ca este necesar . Este abilitatea de a-ti exprima sentimentele si de a-ti cere drepturile, respectand sentimentele si drepturile celorlalti. Cei care si-au insusit asertivitatea sunt capabili sa reduca conflictele interpersonale din viata lor si sa inlature astfel o sursa majora de stres pentru foarte multi dintre noi.

Asertivitatea include:
•    Sa fii capabil sa-ti exprimi opiniile si punctele de vedere
•    Sa fii capabil sa spui “Nu” fara sa te simti vinovat.
•    Sa poti cere ceea ce-ti doresti
•    Sa alegi cum sa-ti traiesti viata, fara sa simti vina legat de acest lucru
•    Sa poti sa-ti asumi riscuri cand simti nevoia

Daca simti ca iti lipseste unul sau mai multe din punctele de mai sus, atunci e posibil sa ai probleme in a te exprima pe tine insuti in fata lumii si in a arata cine esti cu adevarat.

De foarte multe ori, e posibil sa-ti fie frica sa fii asertiv ca sa nu deranjezi pe cineva sau sa atragi ceva rau in viata ta, daca spui ce gandesti. Ai gandit vreodata ca:

• “Nu pot spune NU, pentru ca va crede ca sunt egoist.”

• “Nu am dreptul sa spun ce simt.”

• “ Sunt parintele lor, am obligatia sa fac asta pentru ei.“

• “ Nu vreau ca fac scene la serviciu.”

• “Nu vreau sa se supere nimeni pe mine sau sa enervez pe cineva.”

• “ Daca imi expim punctul de vedere, ceilalti nu ma vor mai placea.”

Sa ne oprim putin. Gandeste-te la o persoana pe care o consideri asertiva. Cum reactioneaza cei din jur la aceasta persoana? In mod sigur este admirata de toata lumea si are relatii de calitate ceilalti. Si asta nu  tine de felul in care arata, de inteligenta, de functia ocupata etc, ci de abilitatea ei de a se exprima la momentul potrivit, de a-si cere scuze si de a-si asuma responsabilitati cand trebuie.

Unii oameni confunda asertivitatea cu agresivitatea, considerand ca ambele comporamente implica faptul de a-ti exprima nevoile si a-ti cere drepturile. Diferenta majora intre ele este respectul pentru ceilalti pe care il intalnim la persoanele asertive. Ele se respecta pe sine si pe ceilalti si gandesc intotdeauna in termeni de “castig-castigi.”

Agresivii folosesc tactici de manipulare, abuzive si nu au respect pentru cei din jur. Gandesc negativ despre cei din jur si nu iau in considerare punctul de vedere al celuilalt. De cele mai multe ori, creeaza conflicte gratuite.

Pasivii nu stiu cum sa-si comunice sentimentele si nevoile. Se tem de conflicte atat de mult incat prefera sa-si ascunda adevaratele sentimente si nevoi, pentru a pastra pacea cu cei din jur. Ii lasa pe ceilalti sa iasa castigatori din orice conflict intotdeauna si asta duce la pierderea totala a respectului de sine.

Asadar, din ce categorie ti-ar placea sa faci parte: sa fii Agresiv,  Asertiv sau Pasiv?

Descopera-ti problemele
Ca sa reusesti sa-ti  schimbi comportamentul non-asertiv, mai intai trebuie sa recunosti care este problema. Adu-ti aminte de cateva situatii in care ai simtit ca trebuie sa spui ce crezi, dar ai simtit ca nu poti, sau cand ti-ai dorit din suflet sa spui „nu” si ai spus”da” in cele din urma, sau cand n-ai zis nimic desi ai fost ridiculizat de cineva.

•    Ai probleme in a accepta criticile constructive?
•    Te gasesti de multe ori in postura sa spui „da” unor solicitari la care ai vrea sa spui „nu”, doar pentru a nu-i dezamagi pe ceilalti?
•    Ai probleme in a-ti exprima diferentele de opinie fata de altii?
•    Cand nu esti de acord cu cei din jur si spui asta, starnesti reactii ciudate prin modul tau de comunicare?
•    Te simti atacat cand cineva are o parere diferita de a ta?

Raspunsul la aceste intrebari te va ajuta sa intelegi cand si de ce apar aceste probleme de asertivitate. Ar putea fi vorba despre o timiditate in fata sexului opus, sau te-ai putea simti intimidat de persoane cu autoritate.

Dupa ce ai facut acest exercitiu, gandeste-te la ce s-ar putea intampla daca vei deveni asertiv in situatiile si cu oamenii la care te-ai gandit mai devreme.

Construieste scenarii mentale
Practica mental diferite scenarii in care tu ai un discurs asertiv. Daca nu ai mai facut asta, s-ar putea sa-ti ia ceva timp, dar cand incepi sa practici des va deveni o a doua natura pentru tine. Iata cateva sfaturi de care sa tii cont atunci cand exersezi cum sa fii asertiv:

•    Ramai concentrat pe obiectul discutiei si nu complica lucrurile.
•    Fii politicos, dar ferm cu persoana respectiva.
•    Asculta tot ce spune persoana respectiva, dar ramai calm
•    Uita-te in ochii persoanei, dar nu te holba la ea (uita-te la ochiul stang, la cel drept si apoi la gura)
•    Nu-ti cere scuze daca nu e necesar

Iata cateva posibile scenarii:

1. Cineva intra in fata la rand in supermarket.
•    Un raspuns agresiv s-ar baza pe presupunerea ca a facut-o intentionat si ar suna cam asa: “Nu ti-e rusine! Treci la rand!”
•    Un raspuns pasiv ar fi sa lasi persoana sa ramana in fata ta.
•    Un raspuns asertiv s-ar baza pe faptul ca n-a observant ca erai si tu la rand si ar suna asa: “Ma scuzati, astept si eu la rand.”

2. Prietena ta, foarte vorbareata, te suna sa se planga ca a avut o zi proasta. Tu ai foarte multa treaba si nu ai timp sa vorbesti.
•    Raspunsul agresiv: te infurii ca nu-ti respecta timpul si ii spui scurt: “Te rog sa incetezi! Am si eu problemele mele!”
•    Raspunsul pasiv: o lasi sa vorbeasca atat cat vrea si iti dai seama ca nu mai ai timp sa-ti faci treburile
•   Raspunsul asertiv: asculti un minut, doua, si apoi ii spui cu compasiune: “ Chiar se pare ca ai avut o zi grea. Mi-ar placea sa mai vorbim despre asta, insa nu am timp chiar acum. Putem sa vorbim mai tarziu?”

Scoate in evidenta comportamentul celeilalte persoane:
Un lucru care da rezultate atunci cand avem o confruntare cu cineva este sa incercam sa scoatem in evidenta comportamentul deranjant al celeilalte persoane, de exemplu sa spunem: „ De ce ridici vocea la mine?” Intrebarea il va deruta pe moment si il va face sa-si piarda sirul gandurilor si sa se gandeasca la actiunile lui. Unii oamenii chiar nu realizeaza cand devin agresivi intr-o discutie, iar acesta este un mod foarte bun de a prelua controlul intr-o situatie de acest fel.

Cinci pasi simpli catre comportamentul asertiv:

1.Cand abordezi pe cineva in legatura cu o schimbare de comportament pe care ai vrea sa o vezi la persoana respectiva, fa referire la descrieri faptice ale lucrului care te-a suparat, si nu aplica etichete sau judecati de valoare.

Exemplu: prietenul tau a intarziat 20 minute atunci cand trebuia sa va intalniti sa discutati ceva important. Nu-i spune: „Esti atat de nesimtit, intotdeauna intarzii!” Ci spune-i: „Trebuia sa ne intalnim la 17.30, acum  e 17:50.”

2.Acelasi lucru este valabil si  cand descrii efectele comportamentului. Nu exagera si nu judeca, doar descrie!

Nu spune “Mi-ai dat toata seara peste cap”, ci spune:” Vom avea mai putin timp la dispozitie pentru a discuta problema, pentru ca la 18.30 am planificat altceva.”

3. Foloseste cuvantul “Eu” . Vei reusi astfel sa te concentrezi pe ceea ce simti tu si pe modul in care esti afectat de comportamentul celuilalt. Daca incepi cu “Tu”, acea fraza va vi perceputa de celalalt ca un atac si va intretine conflictul.

Nu spune: “Tu trebuie sa incetezi!” ci, “M-as simti mai bine daca nu ai mai face asta.”

4. Iata o formula de mare succes in comunicarea asertiva: 

“Cand tu [comportamentul celuilalt], eu ma simt [sentimentele mele].” “Cand tipi, ma simt atacata.”

5. O formula putin mai cuprinzatoare pentru astfel de situatii este:
Cand tu [comportamentul celuilalt], atunci [rezultatul comportamentului], iar  eu ma simt [sentimentele mele].”
“ Cand spui copiilor ca pot face ceva ce eu le-am interzis, atunci autoritatea mea de parinte este afectata si ma simt discreditata in fata lor. “

Asertivitatea afecteaza aproape toate laturile vietii. Oamenii care-si insusesc aceasta abilitate au mai putin conflicte, deci mai putin stres, reusesc sa-si indeplineasca necesitatile si ii ajuta si pe ceilalti sa le indeplineasca pe-ale lor, au relatii puternice si pe care se pot baza. Toate astea duc la o stare mentala mai buna si la o sanatate considerabil imbunatatita. Ce ziceti, merita efortul de a invata sa fim asertivi ?

Sursa aimee.ro

Scala de orientare emoțională

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat de la Abraham-Hicks este reprezentat de “scala de orientare emoțională”. 

Asa cum este explicată în cartea “Cere și ți se va da. Învață să manifești Legea Atracției”, scara de orientare emoțională este o scală a sentimentelor și a emoțiilor noastre, alcătuită în ordine, de la sentimentele cu cea mai mică vibrație până la sentimentele cu cel mai mare nivel vibrațional.

După cum explică Abraham, pentru a ne ridica nivelul vibrațional, este mult mai ușor să călătorim de la o emoție la cealaltă, în loc să încercăm să sărim direct în partea de sus. De exemplu, în cazul în care te simți cuprins de pesimism, este mult mai ușor să atingi vibrația plictiselii, decât să încerci să atingi vibrația bucuriei. Din plictiseală vei putea ajunge la recunoștință și de acolo la entuziasm, de exemplu.

Jos se află scala de orientare emoțională Abraham-Hicks. Folosește aceasta scală pentru a identifica unde te afli din punct de vedere emoțional. Rezonezi  la o vibratie înaltă si prin urmare simti bucurie si libertate sau te afli un pic mai jos? Emoțiile te vor ajuta intotdeauna să afli ce energie proiectezi în lumea exterioara.

#1.Fericire / Apreciere / Libertate / Dragoste

#2. Pasiune

#3. Entuziasm / Bucurie

#4. Asteptari pozitive / Credinta

#5. Optimism

#6. Speranta

#7. Multumire

#8. Plictiseala

#9. Pesimism

#10. Frustrare / Iritare / Nerabdare

#11. Coplesire

#12. Dezamagire

#13. Indoiala

#14. Ingrijorare

#15. Remuscare

#16. Descurajare

#17. Furie

#18. Razbunare

#19. Ura

#20. Gelozie

#21. Insecuritate / Vinovatie / Nevrednicie

#22. Frica / Depresie / Disperare / Neputinta

Sper că vei descoperi această scală emoțională utilă în a te ajută să afli nivelul vibrațional la care te afli în acest moment și, de asemenea, în procesul de ridicare a nivelului vibrațional într-un mod treptat și confortabil. Din nou, este mult mai ușor să încerci să-ți ridici nivelul vibrațional pas cu pas decât să încerci să ajungi în partea de sus imediat.

Ce-ar fi dacă ți-ai acorda permisiunea de a te elibera de un trecut apăsător?

Poți recunoaște că, an după an, îți spui ție dar și celorlalți, aceleași povești vechi despre situații din trecut, a căror amintiri nu le poți opri?
Poți observa că faci aceleași interpretări în aceeași manieră în care le făceai și în trecut, chiar dacă acum știi mai multe și poți altfel?
Realizezi că adesea întărești judecățile vechi repovestindu-le fără oprire?

Exact în acest fel Ego-ul tău recrează perpetuu o versiune trecută a Sinelui tău...aducănd totodată și durerea sau frustrarea conținută de acest trecut. Este povestea în care crezi, scenariul stabilit de tine, care te face să crezi ca ești special, chiar cu prețul depresiei, al nefericirii, al confuziei, poate...

A-ți spune mereu povești despre trecut, chiar și din cele minunate, te poate împiedica să vezi cu cine ești și ce se întamplă chiar acum. Te uiți la momentul prezent și ceva se întamplă de parcă nu îl vezi... și atunci te simți singur, scindat sau complet insuficient, pentru că lentilele prin care privești s-au învechit de demult.

Ce s-ar întâmpla dacă ai privi amintirile tale din perspectiva prezentului și a felului în care ai evoluat până azi?
Ce-ar fi dacă ți-ai acorda permisiunea de a te elibera de un trecut apăsător?

Părintele Arsenie Papacioc

”...Dumnezeu a creat două lucruri nemaipomenite, care nu se pot repeta. A creat o femeie distinsă care L‑a născut pe Dumnezeu şi a creat preoţia care‑L coboară de sus şi îl naşte din nou pe Sfânta Masă. Ce ziceţi de lucrul acesta? Nu e o coajă de pâine acolo, este un Dumnezeu, este o creaţie întreagă! Cum aş îndrăzni să o compar, cu cine, cu ce rugăciune, cu ce sfinţenie? Este chiar Dumnezeu, întru totul pe Sfânta Masă. Şi lucrarea aceasta o săvârşeşte omul! Pentru că fiinţa umană – aşa cum zice şi Sfântul Grigorie de Nyssa – este copleşitoare, de neînţeles. 

Dumnezeu are încă taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici îngerii. Omul este cu totul superior în creaţie.

Lupta Satanei, asiduă şi chiar finală, este să nu recunoaştem că putem fi în asemănare cu Dumnezeu. Da, suntem creaţi aşa. Recunoaştem, nu recunoaştem, aşa suntem creaţi. Nimeni din creaţie nu‑i ca omul. El este singura verigă posibilă de legătură între Dumnezeu şi creaţie. Omul! Lui i s‑a încredinţat marea răspundere să supravegheze întreaga creaţie, el este stăpânul creaţiei.

 Omule, omule, uite pe cine bagi tu în iad! Pe tine, adică, atunci când mergi pe calea pierzării. Aşa că Liturghia, în sfârşit, nu‑i o lucrare omenească, ea este peste îngeri şi peste orice. Este chiar El. Da! „Eu sunt Cel ce sunt”, aici şi acum! Învierea lui Iisus Hristos s‑a făcut… Nu numai El a înviat. Toată creaţia a avut un moment de recucerire şi de reînviere.

 Dumnezeu nu‑i supărat pe noi atât de mult pentru anumite greşeli, pe cât este de supărat că suntem nepăsători...”

Pr. Arsenie Papacioc